Astăzi, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Treime” din Arad, s-a scris o pagină de istorie duhovnicească: proclamarea locală a canonizării Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea. Într-o atmosferă de rugăciune și recunoștință, credincioșii au fost martorii unui moment de har - în care jertfa, cuvântul și mărturia unui slujitor al lui Hristos au fost așezate în rândul sfinților.
De vorbă cu mine - Jurnal de zbor (dor)
Timpul şi Sufletul... Timpul este prea lent pentru cei care aşteaptă, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plâng, prea scurt pentru cei care sărbătoresc. Dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.(William Shakespeare) Iar Sufletul, este o scânteie divină ce şi-a uitat aripile în inima Creatorului, ...rămânând cu două răni adânci ce sângerează lumină.
duminică, 5 octombrie 2025
Lumina unui martir: Sfântul Ilarion Felea, cinstit la Arad
Astăzi, în Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Treime” din Arad, s-a scris o pagină de istorie duhovnicească: proclamarea locală a canonizării Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea. Într-o atmosferă de rugăciune și recunoștință, credincioșii au fost martorii unui moment de har - în care jertfa, cuvântul și mărturia unui slujitor al lui Hristos au fost așezate în rândul sfinților.
sâmbătă, 4 octombrie 2025
Proclamarea locală a canonizării Sfântului Preot Dumitru Stăniloae la Mănăstirea Cernica
Astăzi, 4 octombrie 2025, într-o zi cu profunde rezonanțe duhovnicești, Mănăstirea Cernica a devenit din nou loc de întâlnire între cer și pământ. În liniștea ostrovului înconjurat de ape, a avut loc Proclamarea locală a canonizării Sfântului Preot Dumitru Stăniloae, unul dintre cei mai luminați teologi ai Ortodoxiei românești și universale.
Prin proclamarea de la Cernica, Biserica Ortodoxă Română a înălțat încă o dată rugăciunea de mulțumire pentru darul acestui mare teolog, canonizat în anul 2024, cu zi de pomenire la 4 octombrie.
În lumina acestei sărbători, Mănăstirea Cernica rămâne un loc al continuității și al recunoștinței - un spațiu unde tradiția vie a credinței românești își găsește ecoul în inimile celor care caută pacea, sensul și comuniunea cu Dumnezeu.
Prin această sărbătoare, Biserica nu doar a așezat în rândul sfinților un mare teolog, ci a reamintit lumii întregi că sfințenia izvorăște din iubire și se hrănește din lumina harului.
Moștenirea părintelui Dumitru Stăniloae nu este doar o comoară teologică, ci și o chemare vie la înnoirea inimii. Prin cuvântul său, prin rugăciune și suferință, el a arătat că lumina nu poate exista fără iubire - și că doar iubirea dă sens cunoașterii, slujirii și vieții.
Poate că nu întâmplător, în această zi binecuvântată, glasul său se face din nou auzit. Într-o vreme în care lumea are tot mai multă nevoie de adevăr și de blândețe, cuvintele sale vin ca o binecuvântare și ca un drum de lumină.
„Nu există lumină în afara iubirii”
de Sfântul Preot Dumitru Stăniloae
vineri, 3 octombrie 2025
Mărturia unui copil despre numele său
Când eram copil, mă întrebam adesea de ce numele meu, Sorin, nu era unul comun sau pomenit în calendarele bisericești. Simțeam o ușoară nemulțumire și, poate, o urmă de invidie față de colegii mei care își sărbătoreau onomastica cu bucurie și fast. Îmi doream ca și numele meu să fie însoțit de o poveste sacră, să aibă un sfânt protector, să-mi ofere un fel de apartenență mai profundă.
În fiecare an, pe măsură ce treceau zilele de sărbători onomastice, trăiam momente de tăcere amestecate cu dorință. Îmi amintesc cum colegii veneau la școală a doua zi după ziua lor de nume, povestind entuziasmați despre petrecerile lor, lăudându-se cu darurile primite – de la jucării la dulciuri, până la cele mai surprinzătoare cadouri de care eram fascinat.
Îmi aduc aminte cum, în astfel de zile, îmi scoteam pachețelul de prânz, când îl aveam și mă retrăgeam într-un colț, ascultându-i pe ceilalți. Îmi doream să spun și eu: "Și eu am avut o petrecere! Și mie mi-au spus toți ‘La mulți ani!’ pe nume." Dar tăceam, simțind în sinea mea că ceva lipsea, de parcă numele meu nu avea voie să fie sărbătorit.
Într-o zi, i-am spus mătușii despre ceea ce simțeam. Ea m-a ascultat cu răbdare, iar când am terminat, mi-a luat mâinile în ale ei și mi-a zis:
– Sorin, dragul meu, nu uita că numele tău poartă lumină. Ești ca un soare pentru noi, iar lumina nu are nevoie de sărbători ca să strălucească.
joi, 2 octombrie 2025
Românii din Spania au o nouă voce: MNADOR inaugurează filiala de la Alcalá de Henares
Alcalá de Henares, 1 octombrie 2025 - Mișcarea Națională pentru Apărarea Drepturilor Omului - Timișoara, Oraș Martir (MNADOR) și-a extins activitatea la nivel internațional prin deschiderea oficială a filialei din Spania.
duminică, 28 septembrie 2025
Centenar și chemare la ctitorie - fii parte din istorie
În paginile îngălbenite de timp ale ziarelor interbelice găsim relatată cu emoție și solemnitate sfințirea bisericii din gara Simeria, un eveniment care a adunat atunci mii de suflete venite din toate colțurile Ardealului. Era 3 Noemvrie 1935, ziua când visul unei comunități întregi devenea realitate prin târnosirea unei biserici ridicate cu mari jertfe.
Ziua Satului Românesc - ”Nu vă vindeți moşiile, de dragul de a veni la oraș!”
sâmbătă, 27 septembrie 2025
Două condeie hunedorene la Festivalul Condeierilor Plugari – Ediția a XIX-a
Astăzi, 27 septembrie, 2025, la Muzeul Satului Bănățean, în cadrul celei de-a XIX-a ediții a Festivalului Condeierilor Plugari, două scriitoare și poete hunedorene, membre ale ASOCA, au adus cu ele lumina cuvântului și demnitatea tradiției: Ana Tricu și Aurica Tomuș.
vineri, 26 septembrie 2025
Cea mai frumoasă singurătate, împărtășită la Orăștie
Am avut bucuria de a participa, la Biblioteca „Sebastian Bornemisa” din Orăștie, la o întâlnire de suflet dedicată poeziei autentice și emoției care se naște din cuvânt.
miercuri, 24 septembrie 2025
Mântuitorul ca ziarist sau misiunea presei creştine
«Ciudat!»… vor exclama mulţi citind acest titlu. «Pe vremea lui Hristos nu existau gazete şi după câte ştim el nu s’a îndeletnicit cu scrisul fără numai o singură dată şi atunci pe nisip».
duminică, 21 septembrie 2025
Notă de călătorie: Brambureală prin Călimănești-Căciulata
Vineri, în zori, cu Cristina Adina, Mircea Gherghel și Gianina Giany la bord, am pornit spre Călimănești-Căciulata, cu entuziasm în portbagaj și cafeaua în vene. Prima oprire: Brambura Park, unde casa răsturnată ne-a dat peste cap nu doar orientarea, ci și viitorul traseu. Am râs, am pozat, am bramburit.
marți, 16 septembrie 2025
25 de ani de la trecerea în veșnicie a scriitorului Ioan Alexandru
Astăzi, 16 septembrie 2025, se împlinesc 25 de ani de la plecarea dintre noi a poetului, eseistului și publicistului Ioan Alexandru (1941–2000), o conștiință creștină și culturală a neamului românesc.
Credință, curaj și conștiință
vineri, 12 septembrie 2025
Ai numărat vreodată clipele? Când? De ce?

Recent, am trecut printr-o astfel de stare, eram atât de liniştit, timpul parcă stătea în loc. Liniştea aceasta se pare că îmi era zugrăvită şi pe chip, deoarece cineva m-a şi întrebat la un moment dat: ”Ce-i cu tine, eşti atât de zâmbitor!?" Nu i-am răspuns atunci, îi răspund acum: “Zâmbeam, pentru că număram clipele fericite petrecute cu El!” ...nu acelaş lucru l-am citit şi eu pe chipurile unora de lângă mine...pentru ei, clipele erau grele. Oare de ce ne sunt clipele grele, dacă nu de nepăsare?
Drumeț între oglinzi: Dumitru Tâlvescu și călătoria sa literară
Membru al Uniunii Scriitorilor din România și președinte al Asociației Oamenilor de Cultură și Artă a Județului Hunedoara (ASOCA), Dumitru Tâlvescu continuă să promoveze literatura și să susțină comunitatea artistică locală. Cu o viziune sinceră asupra scrisului și o admirație profundă pentru marii autori ai literaturii clasice, el reușește să creeze opere care îmbină sensibilitatea poetică cu forța epică.
În acest interviu, ne vorbește despre parcursul său literar, despre influențele care i-au modelat stilul, despre întâlnirile esențiale din viața sa și despre rolul literaturii într-o lume în continuă schimbare.
miercuri, 10 septembrie 2025
Notă de lectură: poezia ”POVESTEA UNUI MĂR”, de Marioara Ardelean
A răsărit într-o grădină
Un măr c-o firavă tulpină;
Privind în jurul lui cu teamă,
Văzu alți meri cu el de-o seamă.
Coroane mari şi sănătoase;
Foșnindu-și frunzele crestate,
Râdeau de el pe înfundate:
N-o să reziste pân` la anul!
La fel ca orice buruiană,
Ocupă locul de pomană.”
Suspină, dar nu-i dojenește.
Cu o voință uimitoare,
Și-ntinde crengile spre soare.
Să crească sănătos și iute,
S-arate tuturor că poate
Să facă fructe minunate.
Îi place felul cum gândește,
Îi dă căldură și lumină,
Îl face mândru în grădină.
E mulțumit că face mere,
Iar frații lui, care-l jigniră,
Mișcându-și frunzele-l admiră.
vineri, 5 septembrie 2025
Flăcările au ars biserica, dar dragostea nu cade niciodată
marți, 2 septembrie 2025
Când viața se clatină într-o clipă…
Duminică 31 august, noaptea, estul
Afganistanului a fost zguduit de un cutremur devastator, cu magnitudinea de 6,0
grade. Bilanțul este cutremurător: peste 1.400 de morți și peste 3.100 de
răniți. Sate întregi au fost puse la pământ în provinciile Nangarhar, Kunar și
Laghman. Casele, amintirile și speranțele oamenilor s-au transformat în ruine.
„Nu
s-au oprit căutările”, spun autoritățile. Salvatorii și localnicii sapă cu
mâinile goale printre dărâmături, sperând să mai găsească suflete vii. În
spitalele din Jalalabad, sute de pacienți se luptă pentru viață, cu răni la
cap, spate, abdomen și picioare. ONU avertizează că sute de mii de persoane ar
putea fi afectate, într-o țară unde oricum 85% din populație trăiește cu mai
puțin de un dolar pe zi.
Imaginile
sunt greu de privit. Oameni rămași fără nimic. Părinți care își caută copiii.
Comunități întregi puse la pământ.
Și atunci, aici, departe de tragedie, apare întrebarea: noi ce facem cu viața noastră de azi?
luni, 1 septembrie 2025
Biserica - cloșca grijulie a puișorilor ei
Luni, 25 august, școala a început cu un moment de rugăciune - Te Deum-ul de deschidere -, așezând întreaga săptămână sub binecuvântarea lui Dumnezeu. Ziua a continuat cu o excursie de suflet la Biserica Strei, la Biserica Densuș și la situl arheologic Sarmizegetusa Ulpia Traiana, unde copiii au simțit că „românii s-au născut creștini”.
duminică, 31 august 2025
Părintele Iosif Trifa: ”eu am rămas pe lângă dulcea limbă vorbită de moşii şi strămoşii mei”
La vechiul gimnaziu românesc din Beiuş, care era unul dintre cele mai însemnate din Ardeal, pe vremea aceea, tânărul Iosif era printre cei mai buni la învăţătură. La inspecţii sau întreceri, el era adesea cel care salva situaţia clasei sale şi, uneori, chiar a şcolii.
Sentimentele lui patriotice, căldura inimii şi ascuţimea minţii sale l-au făcut curând iubit şi preţuit tuturor, ajungând a fi considerat ca un fel de purtător de steag între colegii săi.
Din vremea de atunci, se păstrează un document care este de o mare însemnătate în a întări ceea ce am spus şi vom mai spune aici cu privire la acest mare suflet al neamului nostru şi al credinţei noastre. E vorba despre un document publicat în revista «Spre Lumină», din Iaşi, în anul 1906, şi care era o scrisoare adresată de „studentul” Iosif Trifa, din clasa a VII-a a gimnaziului din Beiuş (Belenyes), la 1 martie 1906, ca din partea ultimei clase a şcolii româneşti din această parte a Ardealului subjugat de stăpânirea maghiară – către un alt student din ultima clasă a unei astfel de şcoli din Moldova, elevul Leon George (fost mai târziu ministru la Bucureşti), dar atunci elev, în clasa a VII-a, al Liceului Naţional din Iaşi.
Cineva, scriind mult mai târziu despre aceasta, spunea următoarele:
„...E o scrisoare istorică. Ea se produce în anul şi în luna în care la Teatrul Naţional din Bucureşti se dădea «lupta pentru limba românească», de către tineretul naţionalist, sub flacăra entuziasmului creator al D-lui Iorga. Scrisoarea aceasta poartă o pecete de mare valoare documentară pentru acela care era să fie «chemat» de la Vidra pentru marile rosturi ale unei mişcări unice în istoria Bisericii româneşti. Cititorii vor aprecia, după acest document al unui şcolar, dacă el a fost, cum s-a spus în «Lumina satelor», «creaţia» cuiva de acolo, sau a fost cu mult înainte «creat» pentru rosturile naţionale şi duhovniceşti ale frumoasei mişcări, «Oastea Domnului».
sâmbătă, 30 august 2025
O aniversare de suflet: Ziua Limbii Române la Timișoara
joi, 28 august 2025
Limba Română - pod între inimi și lumi îndepărtate
Ziua Limbii Române o sărbătoare între sărbători.
În această după-amiază deosebită, petrecută printre oameni de cultură - scriitori, poeți, artiști plastici, profesori și iubitori de carte, am simțit din plin că limba română nu este doar un instrument de comunicare, este și un spațiu de întâlnire sufletească. Între paginile cărților din Sala de Lectură și între vocile celor care au rostit versuri ori gânduri, s-a țesut un fir nevăzut, dar trainic, al identității noastre.
sâmbătă, 23 august 2025
Scrisul ca misiune: recunoștință și angajament
De la primele articole pe blog și în presa religioasă, până la legitimația de jurnalist profesionist, un parcurs trăit cu emoție, credință și recunoștință.
Au trecut ani de atunci, dar nu am uitat acea mărturisire. Astăzi, când trăiesc bucuria de a fi atestat ca ziarist profesionist și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România - filiala Europress, privesc legitimația și Hrisovul ce atestă această calitate cu lacrimi în ochi. Sunt lacrimi de recunoștință – mai întâi pentru mama mea, Elena, care a privit profetic peste ani și m-a lăsat în grija lui Dumnezeu. De multe ori am simțit că Dumnezeu i-a dat voie să se coboare din cer lângă perna mea, să-mi aline plânsul, să-mi liniștească visele și să-mi încurajeze visurile.
vineri, 22 august 2025
Filă de jurnal - În țara poveștilor Maramureșene cu Air Tour Travel
Circuitul propus de agenția Air Tor Travel ne-a purtat printr-un colț de țară unde timpul pare că s-a oprit în loc. Maramureșul nu este doar o destinație turistică, este și o frumoasă lecție de viață, o incursiune în simplitatea și spiritualitatea unui popor care și-a păstrat cu sfințenie tradițiile. De la porțile sculptate în lemn până la cămeșa de sărbătoare, fiecare obiect respiră istorie și suflet.
joi, 21 august 2025
Din cenușă, spre cer - credința care nu arde
În ziua de Florii a anului 2023, când creștinii își deschideau inimile spre lumina Învierii, flăcările au cuprins biserica de lemn din Borșa Complex, mistuind nu doar un lăcaș de cult, ci și o parte din sufletul comunității. Dar ceea ce focul nu a putut distruge a fost dragostea maramureșenilor pentru Dumnezeu.
miercuri, 20 august 2025
Legenda spune că odată un băiat vroia să obţină iubirea unei fate...
Muzeul Ţărăncii Române din Dragomireşti a fost infiinţat în anul 2001, într-o casă veche din 1722, construită din piatră, lemn şi chirpici – fiind una dintre cele mai vechi case din Dragomireşti. Casa a aparţinut Ilenei Chis care şi-a exprimat dorinţa ca după moartea ei casa să fie transformată în muzeu.
marți, 19 august 2025
Pe urmele Fericiților noștri înaintași
Există locuri unde timpul nu mai curge, se adună în straturi de suferință și demnitate. Un astfel de loc este Închisoarea de la Sighet, construită în 1897 de autoritățile austro-ungare, cu ocazia aniversării „primului mileniu maghiar”. Inițial o închisoare de drept comun, ea avea să devină, în deceniile ce au urmat, un epicentru al represiunii politice din România comunistă.
duminică, 17 august 2025
Filă de jurnal din Poiana Răchițelii
Pelerinajul meu prin Ținutul Pădurenilor, prilejuit de Festivalul Plăcintelor Pădurenești, m-a condus spre un loc de taină: bisericuța dintre brazi din Poiana Răchițelii, purtând hramurile Sfânta Parascheva și Schimbarea la Față.
Biserica ridicată în 1864, din piatră trainică, nu este doar un monument istoric. Ea este o inimă vie a comunității: aici s-au binecuvântat începuturile muncilor câmpului, aici s-au trăit sărbători, nădejdi și chiar momente istorice ce au contribuit la Marea Unire. Străjuită de brazii seculari, bisericuța adună încă și astăzi satul laolaltă, ca un reper al credinței și al identității pădurenești.
vineri, 15 august 2025
Hramul care vindecă sufletul
Lira21 - 16 ani de literatură, prietenie și constelații de stele
joi, 14 august 2025
În lumina rugăciunii - Prohodul Maicii Domnului la Simeria-Biscaria
Maica Domnului - pomenită în fiecare zi a anului bisericesc
Nu există slujbă ortodoxă în care Maica Domnului să nu fie cinstită prin rugăciuni și cântări. În fiecare zi a anului bisericesc, alături de Mântuitorul și de sfinți, Născătoarea de Dumnezeu este pomenită și invocată printr-o bogată imnologie - tropare, stihiri, canoane. Prohodul Maicii Domnului se numără printre cele mai emoționante imne, fiind un prilej de meditație asupra tainei morții și a vieții veșnice.
Invitație la sărbătoarea hramului
Recunoștință și rădăcini
În ajunul sărbătorii hramului Bisericii Ortodoxe din Simeria-Biscaria, cu inimile pline de recunoștință, ne îndreptăm gândul către Dumnezeu, Cel care ne-a binecuvântat cu darul credinței, cu părinți duhovnicești și cu o comunitate unită în rugăciune și jertfă.
Mulțumire lui Dumnezeu
Hramul „Adormirea Maicii Domnului” este nu doar o zi de sărbătoare, ci o chemare la rugăciune, la comuniune și la recunoștință. Ne amintim că Maica Domnului este ocrotitoarea noastră, mijlocitoarea neamului omenesc și modelul suprem de ascultare și iubire față de Dumnezeu. În această zi, ne rugăm ca pacea, sănătatea și credința să ne însoțească pe drumul vieții.
sâmbătă, 9 august 2025
9 august 2025 - Ziua internațională a iubitorilor de cărți
Nu este zi de sărbătoare în calendare, dar pentru cei ce își hrănesc sufletul din cuvântul scris, este o zi de luminare și recunoștință.
vineri, 8 august 2025
„Povețe în rime” - o carte cu tâlc și zâmbet
Citesc cu bucurie vestea că, pe 6 august 2025, a ieșit de la tipar volumul „Povețe în rime”, prima antologie de fabule semnată de Marioara Ardelean, scriitoare pentru copii cu suflet tânăr și condei jucăuș. Apărută la Editura StudIS din Iași, cartea cuprinde 214 pagini ilustrate color, menite să încânte imaginația celor mici și să aducă un zâmbet și celor mari.
joi, 7 august 2025
Unde - de Nina Cassian
ţâşneşte undeva, în munţii Lunii…
Din cine ştie ce gheizere-albastre şi ploi
bate lumina lui până la noi.
Noi stăm pe Pământ
în seceta noastră,
în săracul nostru veşmânt,
şi mumurăm: lumină albastră
mângâie încruntata frunte a noastră,
umple-ne paharul câte puţin
cu străveziul tău vin…
Rugămu-ne ţie, izvor răcoros,
picură până la noi, cei de jos…
Dar munţii Lunii tac sub omăt.
Cântecul nu li se-ntoarce-ndărăt.
Iar dragostea stă lângă ei întristată
de moarte
că nu o cunosc şi o caută atât de departe…
Nina Cassian